Internaţionalizarea comerţului, contextul global al tehnologiei şi, deasupra tuturor, societatea informaţională, au mărit posibilităţile de acces la informaţii şi cunoştinţe. În acelaşi timp acestea au avut drept consecinţă modificări în organizarea muncii şi a competenţelor solicitate. Această tendinţă a mărit incertitudinea pentru multe persoane, iar pentru unii a condus chiar la o situaţie intolerabilă, de excludere.
Opţiunea pentru o societate bazată pe cunoaştere necesită investiţii în dezvoltarea resurselor umane pentru a încuraja angajaţii să dobândească noi competenţe şi să accepte mobilitatea ocupaţională. În acelaşi timp, este important să se promoveze calitatea atunci când se fac angajări şi să se dezvolte strategii de învăţare şi de formare profesională pe tot parcursul vieţii, în beneficiul cât mai multor oameni.
Strategiile pentru îmbunătăţirea accesului efectiv la învăţare şi la formare profesională pe tot parcursul vieţii, în scopul de a elimina deficitele de competenţă, trebuie să asigure coordonarea responsabilităţilor partajate ale autorităţilor publice, ale partenerilor sociali şi ale indivizilor, cu contribuţia corespunzătoare din partea societăţii civile. Partenerii sociali sunt solicitaţi să negocieze măsuri de îmbunătăţire a educaţiei şi formării profesionale continue, precum şi de mărire a capacităţii de adaptare a acestora.
Noile oportunităţi apărute solicită din partea fiecărei persoane un efort de adaptare, şi în special de construire a propriilor calificări pe baza "blocurilor" de cunoştinţe dobândite în momente de timp şi situaţii diferite. Învăţământul şi formarea profesională, indiferent dacă se desfăşoară în cadrul unui sistem formal de învăţământ, la locul de muncă sau în mod informal, reprezintă pentru fiecare cheia necesară controlului viitoarei cariere şi a dezvoltării personale.
Investirea în dezvoltarea resurselor umane şi valorificarea superioară a acestora contribuie la asigurarea competitivităţii, la ridicarea calităţii locurilor de muncă şi la evitarea pierderii locurilor de muncă. Într-o societate, locul fiecărui individ va fi determinat de capacitatea sa de a învăţa şi de a stăpâni cunoştinţele fundamentale. "Relaţiile de învăţare" vor deveni dominante în structura viitoarei societăţi.
În contextul european, obiectivul esenţial al formării profesionale este perceput ca asigurare a dezvoltării personale şi integrării cetăţenilor europeni în societate prin împărtăşirea de valori comune, valorificarea moştenirii culturale şi promovarea auto-încrederii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu